Glasul păsărelelor
O, români din ţări străine,
Voi pribegi fiind ca noi,
Aţi scăpat de grea ruşine
Şi de groaznice nevoi!
Ţara voastră cea frumoasă
Şi-a schimbat acuma sorţii,
Căci potrivnicii din casă
I-au croit veşmântul morţii!
Nistrul azi şi Tisa plânge,
Şi Carpaţii plâng duios,
Revărsând pârâu de sânge
Către Dunăre, în jos.
Oltul sună "versul" jalnic
Dintre muntii ardeleni,
Iară Prutul plânge doina
Prin Moldova, pân-la Reni.
Toate apele năvalnic,
Se unesc apoi în cor,
Şi sunând un cântec jalnic,
Plâng durerea Ţării lor!
Iară Dunărea la vale,
Strânge dorul la hotar,
Şi umplându-se de jale,
Spune Mării, cu amar!
Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul
|
| |
|
| «« inapoi | |
Minciunile lui Sinescu l-au scos nevinovat. Patriarhul, operat de doua ori
Gardianul, 19 octombrie 2007
Tratamentul cu Plavix pe care il urma Teoctist nu a fost suspendat cu 72 de ore inainte de interventia chirurgicala, fapt care a provocat hemoragia. Insa medicii care au anchetat cazul refuza sa accepte acest lucru drept cauza a mortii Patriarhului.
Filmul interventiei chirurgicale suferita de Patriarh confirma ipotezele lansate de ziarul "Gardianul". Teoctist a fost operat de doua ori. Prima interventie a fost endoscopica, iar cea de-a doua, o operatie deschisa, din cauza hemoragiei care s-a declansat la circa doua ore dupa interventia initiala. Mai mult, Teoctist a suferit doua anestezii generale in mai putin de trei ore, fapt care nu a facut decat sa-i agraveze starea. Potrivit presedintelui Comisiei de jurisdictie a Colegiului Medicilor din Romania, Gheorghe Borcean, prof.dr. Dan Tulbure a incercat de trei ori sa-i faca Patriarhului rahianestezia, recomandata in cazul varstei si morbiditatii pacientului, insa nu a reusit sa patrunda in spatiul rahidian."Daca ar mai fi incercat, ar fi fost periculos atat pentru pacient, cat si pentru medic", a declarat ieri Borcean, fara sa precizeze in ce ar fi constat riscurile pentru dr. Tulbure. Grav este faptul ca afirmatia referitoare la cele doua interventii chirurgicale contrazice repetatele declaratii ale profesorului Sinescu despre existenta unei singure operatii endoscopice. Conform concluziilor Comisiei de jurisdictie a CMR, prima interventie endoscopica a durat 50 de minute. Dupa operatie pacientul si-ar fi revenit si ar fi "cooperat cu medicii". Dupa doua-trei ore, Patriarhul a inceput sa sangereze prin tuse si prin sonda. Medicii l-au dus din nou in sala si au decis sa intervina prin operatie deschisa. Tensiunea pacientului scadea foarte mult. Imediat dupa a doua interventie, Patriarhul a facut stop cardiac, iar resuscitarea nu a mai avut efect. Gheorghe Borcean a negat cu vehementa faptul ca hemoragia a fost provocata din cauza neintreruperii tratamentului cu Plavix, fara a gasi o alta explicatie pentru sangerare. Referitor la acordul scris inaintea operatiei, Borcean a afirmat ca, in urma corespondentei purtate cu ierarhi care au suferit interventii chirurgicale serioase, acestia ar fi declarat ca nici lor nu li s-a cerut consimtamantul scris si ca, daca li s-ar fi cerut, ar fi refuzat sa se mai opereze in clinica respectiva. Absenta autopsiei a fost explicata prin faptul ca, potrivit canoanelor bisericesti, este interzis ca trupurile sfintite sa fie atinse de altcineva. Iar necesitatea interventiei chirurgicale a fost data tot de canoanele bisericesti, care interzic unui ierarh sa slujeasca avand o invaliditate.
Curat ca lacrima
Cei 10 experti care au analizat acest caz erau medici romani, specialisti in chirurgie urologica si ATI. Acestia au ajuns la concluzia ca medicii care l-au operat pe Patriarh au procedat foarte corect. Totodata, opinia unanima a Comisiei de Jurisdictie a Colegiului Medicilor din Romania a fost ca dr. Sinescu si dr. Tulbure "nu se fac vinovati prin actele lor medicale, prin omisiuni sau prin pasivitate si nici prin excese de decesul pacientului lor". "Decesul a survenit in urma acumularii unui numar de factori generali si locali, specifici si nespecifici, la un organism cu polimorbiditati severe legate de varsta si de riscurile inerente unanim acceptate in aceasta situatie", se arata in comunicatul CMR. Deci nu incompetenta medicilor l-a omorat pe Patriarh, ci batranetea si bolile, sustin reprezentantii CMR. Evident ca asa-zisa ancheta a Colegiului Medicilor s-a desfasurat doar pe baza declaratiilor medicilor care au participat la interventia chirurgicala, care puteau spune orice si puteau scrie orice in protocolul operator. Singura autoritate in masura sa stabileasca adevarata cauza a mortii lui Teoctist ar fi fost Institutul de Medicina Legala, daca autopsia s-ar fi efectuat. Concluzia CMR este ca medicul curant al Patriarhului, prof.dr. Nicolae Ursea, ar fi indus in eroare opinia publica, deoarece pacientul nu ar fi avut infectie urinara. Totodata, prof.dr. Ursea urmeaza sa fie audiat de catre Comisia de jurisdictie a CMR. Mai mult decat atat, in cazul mortii Patriarhului, presa a fost considerata vinovata pentru ca ar fi umbrit imaginea medicilor care l-au operat pe Teoctist. "Inlantuirea evenimentelor asa cum s-au intamplat ele in cazul unui pacient special din punct de vedere al morbiditatii, al varstei si al statutului sau social, au dus inexorabil pe de o parte spre regretatul sau sfarsit, pe de alta parte spre un subiect de presa la fel de regretat, capabil sa umbreasca in mod injust imaginea medicinei romanesti, reprezentata aici prin doi dintre cei mai galonati exponenti ai sai", se arata in comunicatul CMR.
Medicatia curenta, ignorata
Articolul 649 din Legea 95/2006 prevede ca, pentru a fi supus la metode de tratament cu potential risc pentru pacient, acestuia trebuie sa i se solicite acordul scris. Acest articol a fost incalcat, deoarece Patriarhul nu si-a dat acordul scris. Referitor la acest aspect, trebuie semnalat faptul ca Teoctist nu s-a impartasit inaintea interventiei chirurgicale, semn ca riscurile operatiei explicate de medic au fost minimalizate. Legea nr. 46/2003, a drepturilor pacientului, stipuleaza ca toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale chiar si dupa decesul acestuia. Imediat dupa moartea lui Teoctist, absolut toate informatiile referitoare la boala Patriarhului, inclusiv greutatea prostatei, au fost date publicitatii. Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane a fost grav incalcata. Potrivit acesteia, imbalsamarea se face la 24 de ore de la constatarea decesului, iar autopsia este absolut obligatorie. Imbalsamarea lui Teoctist s-a facut la circa trei ore dupa anuntarea decesului, iar autopsia nu s-a efectuat in nici un fel, fara sa existe vreo cerere in acest sens facuta de membrii familiei celui decedat.
Incalcarile legilor in cazul interventiei chirurgicale si mortii Patriarhului au fost puse pe seama exceptiei. Din pacate, exceptiile s-au facut doar in procedurile administrative, a formalitatilor de dinaintea interventiei chirurgicale si de dupa moartea neasteptata a lui Teoctist. Foarte multe voci, mai mult sau mai putin avizate, au afirmat ca moartea Patriarhului ar fi avut o singura cauza: senectutea. In fapt, varsta inaintata a lui Teoctist ar fi fost intaiul semnal de alarma pentru medicul Sinescu. Un semnal care ar fi trebuit sa-l oblige la efectuarea unor analize aprofundate si sa-i opreasca graba de a-l opera. Varsta ar fi recomandat intrunirea unei comisii. Profesorul Nicolae Ursea, medicul curant al Patriarhului timp de 21 de ani, sustine ca Patriarhul urma un tratament cu Plavix, un medicament care impiedica agregarea trombocitelor, prevenind formarea cheagurilor. Pentru a nu creste riscul de hemoragie in interventiile chirurgicale, medicatia trebuia suprimata cu cel putin 72 de ore inainte de operatie.
Ursea banuieste ca o posibila cauza a mortii lui Teoctist este un accident hemoragic postoperator. Ipoteza a fost, oarecum, confirmata si prin declaratiile prof.dr. Dan Tulbure, seful Clinicii de Anestezie si Terapie Intensiva, care sustine ca sangerarea a survenit la cateva ore dupa operatie, timp de patru ore medicii incercand sa rezolve complicatiile cardiace. Surse din cadrul Institutului Fundeni au declarat ca, de fapt, ignorarea medicatiei antiagregare plachetara ar fi fost adevarata cauza a complicatiilor post-operatorii aparute in cazul lui Teoctist. Plavixul actioneaza pentru a scadea riscul aparitiei unui cheag de sange, insa creste riscul de sangerare.
Claudia Marcu,Florin Pupaza
|
| «« inapoi | |
|
